Comparațiile si durerea provocată de ele

De ce sa evităm comparațiile si cum ne putem opri sa le mai facem

Sotia prietenului meu arata WOW! Vezi? E si slaba, e si coafata, mereu la moda si are unghiile facute. Tu de ce nu poti fi ca ea?

Imaginati-va ca iti spune asta sotul cand sunteti la plimbare prin parc si tocmai v-ati intalnit cu o familie de prieteni.
Iti vine sa ii dai cu ceva in cap….
Sa zbieri sa te auda tot parcul….
Sa ii spui cum el nu este cum e prietenul lui….
Ti se sfasie inima de durere si ti se pune un nod in gat….
O multime de semntimente nu tocmai placute te invaluie; mintea ti se tulbura; nu mai esti rational; nu mai conteaza ce spun cei din jur; TU esti cea care sufera.

Te-ai pus vreodata in aceasta situatie?

Te-ai pus vredata in papucii propriului tau copil, caruia ii spui si nu de putine ori:
Uite- el sta frumos pe scaunel- tu de ce nu stai locului?
Uite – ea are rochita curata tata ziua – tu mereu arati ca un porcusr…
Uite- el a luat 10 la matematica – tu faci si meditatii si tot cu 9 vii….
Uite – el se duce singur la ceilalti copii, tu de ce esti asa timid?
Si asa mai departe….

Am auzit aceasta comparatie participand la un webinar al Uraniei Cremene despre cum sa cresti copii cu incredere in sine ridicata si mie mereu imi rasuna in minte aceste vorbe atunci cand sunt pe cale sa fac vreo comparatie a copilului meu cu altii; pentru mine mesajul a fost puternic.

Educatia Montessori deasemenea incurajeaza sa vedem copilul ca fiind unic.
Este procesul numit “Follow the child”, acela in care fiecare copil se dezvolta intr-un mod unic, intr-un timp caracteristic doar lui, pe propriul lui drum, cu propriile lui interese.
Identifica ceea ce este bun in copilul tau si ajuta-l sa creasca, sa fie mai bun, sa evolueze.
Ofera copilului tau oportunitati de dezvoltare diverse, lasa-l sa exploreze si dupa ce vezi ca are capabilitati bune la ceva, ofera-i un nivel mai avansat.
Exista aceasta provocare pentru noi, parintii, de a ne accepta copilul asa cum este el.
Cresterea unui copil este un obiectiv pe termen lung. Nu se face educatie peste noapte.

Educatia Montessori promoveaza plantarea semintelor in copiii nostri la varste fragede, de pana la 3-6 ani, pentru ceea ce vom vedea crescand mai tarziu.
Fiecare copil are “perioade sensibile” conform educatiei Montessori, in care acumuleaza extrem de usor si rapid informatii, chiar fara efort.
Aceasta perioada incepe de la nastere si dureaza pana la varsta de 6 Ani.

Este ceea ce Dr. Maria Montessori numeste “Minte absorbanta”.

Trebuie sa fim atenti la ce este de interes pentru copilul nostru, caci daca vedem semnalele, identificam perioada/zona/fereastra de dezvoltare; de exemplu, daca un copil vede litere peste tot, in carti, pe autobuzele in miscare, citeste numerele masinilor din parcare, este un semnal ca este pregatit sa invete alfabetul si sa citeasca.

Fiecare copil in parte dezvolta aceste perioade/ferestre in mod personal, in functie de multe cunoscute si necunoscute (mediul, comunitatea, jucariile, informatia genetica mostenita, etc.)
In alte pedagogii se recunoaste deasemenea aceasta perioada sensibila, descrisa ca “ferestre de oportunitate”.

In primii 6 ani de viata, copii traverseaza 5 mari categorii de ferestre de oportunitate:
1.ordinea

  1. limbajul
    3.abilitatile senzoriale
  2. miscarea
  3. abilitatile sociale.
    Fiecare perioada dureaza atat cat este necesar pentru fiecare copil ca sa ajunga la un anumit nivel de acceptanta pentru sine insusi.

Aceste perioade speciale sunt temporare si dispar odata ce pare ca s-a incheiat obiectivul propriu.

Desigur ca daca un copil nu a deprins tehnica cititului la momentul ferestrei de limbaj, nu inseamna ca el nu poate invata acest lucru, dar ca o va face in mod constient si cu mai mare efort mai tarziu.
Rabdare, rabdare, rabdare…. E ceea ce avem nevoie cel mai mult in a ne creste copii frumosi si sanatosi fizic si psihic.

  1. Exercitiile de respiratie,
  2. Numaratul macar pana la 5,
  3. Daca e necesar chiar muscatul limbii cand suntem gata-gata sa spunem ceva,
    Sunt trei tehnici care ajuta sa mai putem inca un pic pentru copiii nostri.

Pentru ca sigur fiecare face eforturi sa fie cel mai bun parinte pentru copilul lui. Si asa este.

Daca vrei sa iti provoci durere singur, un mod sigur se a reusi este sa incepi sa te compari cu altii.

Citeste mai mult:

Lasă un comentariu