Mama / Familia – Cel mai dorit cadou de Crăciun

Drama părinților despărțiți de copiii lor din România

– Ce sa îți aducă Moșul, puiule?

– Pe mama….

Era odata un pui de om, o fată frumoasă, cu ochii mari si caprui ca de căprioară, care trăia împreună cu bunicii ei la marginea unui sat din Delta Dunării. Se numea Natașa. Ca era pe jumătate lipoveanca, asa cum sunt acum mai toți tinerii din sat.

Tatăl ei trecuse într-o zi de vară peste Dunăre și de atunci nu îl mai vazuse nimeni.

Natașa nu l-a cunoscut niciodată. Avea sa se nască abia in acea iarnă.

Bunica era o femeie înaltă, încă frumoasă, cu fața ovală si ochii parcă la fel de frumoși si vii ca ai fetei. O chema Evdochia. Trebaluia toată ziua. Era peste tot si facea de toate.

Bunicul fusese un bărbat falnic si aspru cu toată lumea. Purta o barbă lungă de care avea mare grijă. Acum era in scaun cu picioarele acoperite si striga la toată lumea ca nu știe nimeni sa mai facă un lucru bun.

Astafe fusese cu vreo zece ierni înainte cu niște pescari sa taie stuf in baltă. Au trecut Dunărea cu sania trasă de cai pe apa înghețată. Înapoi, cu sania plina ochi de stuf, gheața a început sa se crape. A fost primul care a văzut pericolul. Fără sa se gândească prea mult a mânat caii spre mal, iar aceștia, în sperietura în care erau, au trecut peste bătrân cu tot cu sanie.

Toți au trecut, mai puțin el, care rămăsese inert pe un sloi de gheață plutind la vale.

Recunoscători, pescarii l-au scos pana la urmă, doar că dupa ce s-a trezit, nu a mai mers niciodată.

Mama fetei, Fiona, se dusese să il caute pe tatăl fetei, soțul ei și a alergat așa de colo – colo până când a obosit. Și apoi mai era și însărcinată și nu mai putea. Avea să nască pe Natașa in acea iarnă.

De șase ani plecase departe, peste mări și peste țări ca să găsească leacul pentru tatăl ei. Acolo a lucrat la o împărăție și a cules singură un hectar întreg de căpșuni ca să poată merge mai departe. Apoi a fost nevoită sa spele 365 de covoare la a doua împărăție. La a treia a făcut mâncare pentru un sat întreg și apoi a spălat singură și toate vasele.

A făcut astfel rost de galbenii de care avea nevoie ca să treacă de poarta castelului vraciului renumit de peste alte mări și țări.

Acolo vraciul i-a dat o floare de gheață și i-a spus să o țină mereu lângă inimă, altfel floarea ar muri pe drum.

Fiona a pus floarea de gheață lângă inimă si a plecat din nou pe același drum anevoios, nevoită sa treacă din nou pe la cele trei împărății.

Acasă, departe, o aștepta Natașa in fiecare zi.

Singurul prieten adevărat al Natașei era cățelul ei Nils, care era ca o umbră, o urma peste tot și mai reușea uneori să o facă să și zâmbească.

Se culca gândindu-se la mama ei și se trezea fuga sa vadă dacă nu cumva a ajuns.

A venit iar o iarnă grea ca acum zece ani. Cu zăpada de jumătate de metru, cu gerul năprasnic, cu crivățul care bătea puternic de la ruși.

Dunărea era din nou înghețată. Pescarii mergeau iar dupa stuf.

Astafe se uita in depărtare și se gândea ca mai bine l-ar fi lăsat pescarii atunci sa moară. Nu ar mai fi chinuit pe nimeni. Și Fiona poate nu ar mai fi plecat…

Se apropia Crăciunul.

Natașa avea un plan.

Avea vegheze toată noaptea și să stea de vorbă cu Moș Crăciun.

Așa că a pregătit lemnele lângă sobă, ca să mai bage câte un lemn din când in când să nu se stingă focul, și-a pus niște coji de nucă in jurul ei, ca atunci când o ia somnul să dea peste ele si să se trezească.

Și a vegheat ea așa două nopți. Și Moșul nu a venit.

A treia noapte, după ce adormise de doua ori și se trezise căci se atinsese cu coatele goale de cojile zgrumturoase de nucă, auzi niște pași pe zăpada înghețată.

Fugi afară si dădu nas in nas cu Moș Crăciun, care tocmai se pregătea să îi pună pe horn cadoul obișnuit, o pereche de cizme, do6ua portocale si o matriosca sculptată din lemn, asemănătoare cu cele pe care le făcea și le vindea bunicul Astafe de vreo șapte ani încoace.

– Moșule, stai! Te rog anul asta vreau altceva!

– Și ce ai vrea sa îți aducă Moșul, puiule?

-Pe mama….

A venit o rafală de vânt și a adus în ochii Natașei o mulțime de zăpadă. Fata a inchis ochii, iar cand i-a deschis, Moșul nu mai era.

S-a trezit ca era iar în casă, în pat, cu Nils dormind dus la picioarele ei.

Mijea spre ziuă.

Auzi iar pași în zăpada înghețată. Și de data asta auzi mai multe voci. A bunicii, a bunicului si a…. da, era a ei.,,…. a mamei!…..

A venit mama!!!

Natașa a sărit din pat ca arsă și a alergat cu picioarele goale prin zăpada înghețată catre mama ei.

S-au îmbrățișat prelung și nu s-au oprit din plâns câteva ore bune.

Ajunși cu toții în casă, Fiona a scos de lângă inimă floarea de gheață și i-a dat-o tatălui său. Acesta a inceput să meargă din nou.

Bucuria lor însă a fost scurtă.

Floarea de gheață ținută langa inimă câțiva ani, a slabit inima Fionei.

Aceasta s-a prăbușit în brațele familiei ei și s-a transformat în stea.

Citeste mai mult:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s