Înjurăturile sunt de fapt un strigăt de ajutor

Cum să „primești” o înjurătură fără să suferi

Conflictele sunt inevitabile în orice relație, fie ea între parteneri de viață sau de afaceri, intre părinți și copii, intre frați, între prieteni sau chiar între două persoane necunoscute.

Lipsa lor nu e neapărat un semn de perfectă armonie, ci mai degrabă o subordonare a unuia dintre participanți, care preferă din diferite motive să nu riposteze; fie ii e teamă, fie știe din experiențele anterioare că nu are șanse de izbândă, fie se consideră inferior și acceptă punctul de vedere al celuilalt; ori îi convine varianta ori preferă liniștea in schimbul însușirii și acumulării unor frustrări.

Conform teoriei comunicării nonviolente dezvoltate de catre Dr. Marshall Rosenberg, toate ființele, indiferent de statut social, funcții, avere, locație au aceleași nevoi; printre altele se numără: respect, intimitate, liniște, meditație, de a fi ascultat, de a fi înțeles, de a ajuta, etc.

Când vreuna din nevoi este nesatisfăcuta atunci persoanele reacționează.

În loc sa se uite spre interiorul lor și să identifice nevoia, sa exprime ce simt, să recunoască ce simt si să ceară ce au nevoie, explodează, fac presupuneri cu privire la ceilalți și acționează in stilul reptilian, după creierul de baza, ancestral, amigdalian, pe luptă sau fugi.

Și așa, in funcție de temperamentul fiecăruia și educația aferentă, incep lupta.

Cei care fug sunt de obicei de cealaltă parte, cei care de cele mai multe ori „încasează” cuvintele grele și mai grav din păcate, chiar și violențe fizice.

Prima categorie, cei care aleg „lupta” la îndemnul amigdalei sunt cei care varsă cuvinte grele, înjurături, jigniri, recurg chiar și la violență, pe care 99% le regretă ulterior, după ce amigdala s-a liniștit și a realizat că nu e într-o situație de viață și moarte.

În cazul nefericit al violenței fizice, aceeași teorie permite acțiunea de apărare.

Asta nu înseamnă ca transformăm o ceartă într-o bătaie, însă dacă cineva ne lovește suntem în poziția de a ne apăra fără să filozofam pe acest subiect.

Este important să cunoaștem aceste aspecte ale procesului de analiză a comportamentului uman astfel încât să putem să ne controlam amigdala și să exersam până când reușim ca într-o situație de vorbe grele și înjurături pe care ni le adresează cineva, sa vedem dincolo de ele, să estimam niște sentimente supărătoare pe care acea persoană le trăiește și nevoia pe care o are nesatisfăcută.

Primul pas este așadar să fim conștienți mai întâi noi de creierul nostru amigdalian și să nu îi cădem in plasă.

Un exercițiu de respirație „din stomac” cu concentrare pe respirație pentru măcar 5 secunde poate face o mare diferență în cum va evolua un conflict.

Apoi este necesar să cunoști și să recunoști ce simți. Tu. Nu ceilalți.

Poți spune ” acum sunt furios” ; „acum sunt nervos” , „acum sunt dezamăgit”, „acum sunt frustrat”. Mai întâi te uiți în grădina ta.

Ok. Apoi întrebarea e. De ce?

De ce sunt furios, nervos, dezamăgit, frustrat etc.?

Ce nevoie am și nu e satisfăcută? Siguranță, nevoia de a fi ascultat, de a fi lăsat un timp în pace, de a reuși ceva…

Ce pot cere persoanei care mă poate ajuta să îmi satisfac acea nevoie?

Cum pot cere asta astfel încât să nu dau o poruncă?

Așa… ai analizat la tine. Asta ia un pic de timp la început, dar apoi intra pe pilot automat, ca atunci când conduci și mai faci și altceva în același timp (ești atent la indicatoare, semnalizezi, vorbești cu o persoană din mașină sau pe speakerul de la telefon).

Abia apoi treci la persoana cu care ești in conflict.

Ce crezi ca simte? Presupui și apoi întrebi.

Ce nevoie crezi că nu o are îndeplinită? Presupui și apoi intrebi.

Ce ai putea face să îl ajuți să își îndeplinească acea nevoie? Presupui și apoi intrebi.

Este un proces de lungă durată, așa pare și așa și este. Ce nu e reacție a amigdalei este un proces de gândire superioară care cere timp, efort și exercițiu.

Ultimele cercetări in neurostiinta au demonstrat că noi oamenii avem un creier extraordinar, care are o plasticitate extraordinară până când încetează a mai fi alimentat.

Asta înseamnă că putem învața la orice vârstă, ca putem crea noi legături între sinapse.

Pentru lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată, îmi place sa spun că suntem precum într-o pădure fără vreo cărare; dupa ce citim/descoperim câte ceva, vedem niște cărări; după ce mai acumulam ceva experiența, vedem chiar un drum; dupa ce începem să aplicăm ce am învățat intram pe șosea și după un timp pe autostradă. Și dacă ne ajută mașina 😀 mergem pe autostradă chiar și pe pilot automat.

Important este sa începi.

Așa cum spuneau înțelepții, toate drumurile încep cu primul pas.

In relația cu copiii este foarte important să înțelegem faptul ca ei nu au dezvoltat in totalitate creierul și să nu îi considerăm niște adulți mai mici, pentru că nu sunt.

Capacitatea de control este dezvoltată în partea superioară a creierului și continuă dezvoltarea pana la 18, unii spun chiar 21 de ani.

În spate declarării majoratului există niște studii de dezvoltare intelectuală și fizică a omului.

Așadar, mai ales atunci cand noi, adulții, avem un conflict cu copiii, este capital să ne uităm mai întâi în interiorul nostru, să fim siguri că nu cădem în capcana creierului reptilian; este necesar să „ne coborâm la nivelul lui” , al copilului, asta însemnând nu doar ca să îi putem privi în ochi, ci și să înțelegem faptele și comportamentele lor în funcție de vârsta pe care o au.

Așadar, totul începe cu tine.

Schimbarea vine de la tine. Indiferent de cuvintele pe care ceilalți le folosesc.

Mai întâi te calmezi tu, te analizezi tu și abia apoi îi ajuți pe ceilalți.

E aidoma situației de urgență din avion: în caz de depresurizare a cabinei, mai întâi iți pui tu masca de oxigen pentru a fi in stare apoi să îi ajuți pe ceilalți.

Sa ne bucurăm de ce si pe cine avem.

Enjoy life!

Citeste mai mult:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s